sâmbătă, 28 noiembrie 2009

plec...

plec de aici... nu mai am timp... dacă voi avea, îmi voi face alt blog... voi scrie despre altceva... va fi o altă perioadă din viaţa mea...

luni, 9 noiembrie 2009

Jurnalul fanteziilor sexuale

N-am auzit pe nimeni vorbind despre fantezii sexuale. N-am vorbit nimănui despre ale mele. Uneori mi-e ruşine de imaginaţia mea. Nu pot să o controlez, de parcă mintea mi-e îmbrăcată cu o cămaşă de forţă. Noaptea aceasta am avut un vis umed. M-am trezit plictisită, am venit la liceul acesta plictisitor şi la orele astea plictisitoare. Nu mai ţin minte ce anume am visat. Profesoara mea de limbă română zicea că visele se pot interpreta. Există o carte scrisă de Freud în domeniul ăsta. Am s-o citesc neapărat dacă voi da de ea. Îmi place să visez cu ochii deschişi. De fiecare dată când nu am chef de nimic, îmi imaginez cum trăiesc într-o casă mare cu piscină mare, cum am o maşină impunătoare şi stau pe ştrand făcând topless. Imaginile date mă fac să zâmbesc şi mă binedispun. Locuiesc într-un apartament micuţ împreună cu mama. Tata e plecat peste hotare de 10 ani, are altă familie acolo iar pe mine mă sună de trei ori pe an. Mama e o introvertită. Lucrează la o editură din oraş şi aduce multe cărţi acasă pe care rareori le citeşte. Are fobie de bărbaţi. N-am voie să aduc băieţi acasă, nici măcar fete. Câteodată invit prietene la mine, atunci când mama e la serviciu. Ieşim la balcon, bem cafea şi fumăm mult. Ele îmi povestesc despre viaţa lor, despre băieţii cu care au făcut sex, le las să creadă că îmi sunt interesante monologurile lor adolescentine. Mie nu-mi plac băieţii de vârsta mea. Sunt mulţi care mă plac, dar nu le acord atenţie. Când cineva mă întreabă de ce nu am prieten, îi răspund pe un ton blazat că sunt lesbiană. Am fost îndrăgostită de un tip cu cinci ani mai mare decât mine când aveam 15 ani. De la început m-a respins, apoi m-a găsit atrăgătoare şi ne-am întâlnit un an şi jumătate. Am făcut prima dată dragoste cu el, a doua oară tot cu el şi după asta, nu ştiu din ce cauză, l-am lăsat. Nu am mai avut pe nimeni de atunci. Mama crede că sunt încă virgină, prietenele mele de asemenea. Uneori privesc filme porno pe ascuns. Închiriez cd-uri din subterana de lângă staţia de la care mă urc în transportul public ce duce spre casă. S-a întâmplat să-mi fie scârbă când văd anumite episoade prea porno. De cele mai multe ori mă excită aceste imagini, mă masturbez în acest timp şi am orgasm, uneori chiar multiplu. Cărtărescu în „De ce iubim femeile” scrie: „...pt că nu citesc reviste porno şi nu navighează pe site-uri porno...” – poate că nu trebuia să fiu femeie?

Am deschis frigiderul în dimineaţa aceasta - era gol. Nu am mâncat nimic. Îmi chiorăie maţele. În scurt timp îmi va trece senzaţia de foame. Aştept recreaţia mare, voi avea 15 minute la dispoziţie pt a-mi împlini pofta avidă de nicotină. N-avem voie să fumăm în preajma liceului, cu toate astea mulţi colegi fumează ostentativ pe stadion. Acum mă mulţumesc cu mirosul de tutun de la degetele palmei drepte. Îmi place să dorm în pielea goală, în special atunci când mă epilez pe picioare, pe mâini, între picioare şi am stomacul gol. Sunt zile în care nu mănânc nimic, în care mi-e silă de partea mea pământească. Fumul de ţigară nu mă îngreţoşează niciodată. Uneori doar mă plictisesc de el. Chiar dacă aş avea lenjerie din aia scumpă, cred că tot voi prefera să dorm goală. Am privit odată un film despre un fotograf care iubea să facă poze nud. Doresc să pozez goală. De fapt, mie mi-e frică de aparatul foto. De fiecare dată când văd un bliţ îndreptat înspre mine, am obiceiul de a-mi acoperi faţa cu ambele mâini. Îmi doresc să dansez goală. Am fost de câteva ori la discotecă împreună cu nişte amici. Cînd îmi mişc corpul în ritmul muzicii simt că nu pot să mă eliberez. Iar când cineva se apropie de mine, tresar şi mă îndepărtez. Îmi place să dansez singură, să mă privească cei din jur. Doar că nu-mi reuşeşte. Când sunt singură în cameră prefer să-mi dau hainele jos sub piese incitante. Mă privesc în acest timp în oglindă. Mă delectez cu mişcările mele lascive şi îmi reuşeşte de minune dansul...

Stau în casă de două zile. Am ieşit o singură dată când am dus gunoiul. Mă plictisesc. În câteva luni va trebui să susţin bacalaureatul. Aceasta mă preocupă cel mai puţin acum. Mă uit în oglindă şi-mi număr firele albe din cap. Am destule. Câţiva colegi au observat deja şi râd pe seama mea. Până şi profesorul de fizică a observat. Mi-a spus râzând că seamăn cu el. La vârsta mea a început să încărunţească şi el. Va trebui să-mi cumpăr vopsea de păr. Nu prea am bani. Nici mama nu are. Nu a primit salariul luna aceasta şi ne descurcăm cam greu. Nu am bani nici pt a mă duce la un internet-cafe. Prietenele mele au internet acasă. Eu nu am nici măcar calculator. Am luat câteva cărţi de la bibliotecă. Citesc de dimineaţă până seară. Mi-am adus aminte de puţinele pagini pe care le-am scris aici şi am zis să mai aştern câteva rânduri. Când citeşti e greu să nu scrii. Mă simt o ratată. Nu ştiu ce voi face după 12 clase. Vreau să dau la facultate. Idee n-am unde vreau să studiez. Nu ştiu ce vreau să fac cu viitorul meu. Mama zice să dau la activitate editorială. Probabil că-i voi urma sfatul. E primăvară. Ies pe balcon şi văd mulţi îndrăgostiţi plimbându-se. Nu-i invidiez, nici nu mă bucur pt ei, îmi sunt indiferenţi. M-am uitat la câteva secvenţe porno. Nu m-am excitat deloc. Apoi am privit pachetul meu de ţigări pe care scria „Fumatul creeză grave disfuncţii sexuale”. Aştept o schimbare. Vreau să trăiesc multe aventuri. Vreau să rup zidul ăsta de plictiseală şi indifirenţă din mine. Mă simt singură. Sentimentul ăsta constant mă sperie. Ieri am avut un vis straniu: se făcea că mă aflu într-un bordel, cu toate că nu era propriu-zis un bordel. Prestam servicii, dar nu le prestam propriu-zis - orice client întreţinea relaţii sexuale cu un vagin artificial care era amplasat mai sus de genunghi. Aveam două vagine din astea amplasate pe ambele picioare. Aveam o şefă pe care trebuia s-o ţin la curent cu absolut tot ce se întîmpla în acea casă. Dacă omiteam un anumit lucru - plăteam cu viaţa. Pluteam într-o piscină. Adormisem cu toate că eram conştientă de ce se petrecea în jurul meu. Doi bărbaţi s-au apropiat de mine, au penetrat concomitent vaginele artificiale ce se aflau pe picioarele mele. Simţeam plăcere, înţelegeam ce se întâmplă dar nu puteam să mă mişc. În scurt timp bărbaţii au ejaculat şi au plecat de lângă mine. Doar atunci am putut deschide ochii. Am văzut sperma ce se prelingea pe ambele picioare. M-am speriat, mi-am dat seama că şefa nu ştia de ce se întâmplase. M-am ridicat. M-am îndreptat spre cabina de duş, doream să înlătur lichidul lipicios care putea să mă dea de gol. Când am ieşit de la duş, am uitat robinetul deschis. Auzeam cum mă strigă şefa. Era enervată, realizasem că aflase ce s-a petrecut în piscină. Am început să alerg, doream să evadez de acolo. Apa de la robinet continua să curgă, o auzeam... auzeam şi ţipetele şefei. Alergam disperată, nu ştiam unde să mă ascund. Urcam scările clădirii cu patru etaje. Ajunsem la ultimul etaj când am văzut apă multă...inundaţie...cadavre în jurul meu: fete dezgolite cu vagine artificiale implantate în diferite părţi ale corpului. Mă înecam, mă asfixiam şi m-am trezit.

marți, 20 octombrie 2009

"î" sau "â"? "sînt" sau "sunt"?

Până nu demult, scriam cu "î" din "i" şi foloseam forma verbului "sînt" şi nu "sunt" - am rezistat să scriu astfel, fără a amalgama aceste preferinţe. Deci, unde e "sunt" acolo e "â" şi unde e "sînt" acolo e "î", dar niciodată "â" la început de cuvânt. E interesant să-ţi complici viaţa. Scriam cu "î", ştiam că nu e greşeală, că se acceptă şi "â" - dar, credeam că varianta mea e mai aproape de adevăr. Acum folosesc "â", "sunt" şi "î" doar la început de cuvânt şi nu mai am aceeaşi senzaţie atotştiutoare, ba mai mult, am impresia că varianta aceasta de scriere e mai departe de adevăr.

joi, 15 octombrie 2009

actorie, pa pa:)

Există zile în care ai impresia că ai trăit un an. Astfel de zile le lasă în umbră pe multe altele. Am înmormântat un sentiment, o pasiune - actoria. Demult am învățat să nu regret trecutul și știu cât adevăr ascunde banala frază: "Tot ce se face e înspre bine". Voi reveni cu detalii.